Encontrados 52 resultados para: Laban

  • Rebéca avea un frate numit Lában; Lában a alergat afară la omul acela, la izvor, (Cartea Genezei 24, 29)

  • Omul a intrat în casă şi a despovărat cămilele. [Lában] a dat paie şi nutreţ cămilelor şi apă de spălat pentru picioarele lui şi pentru picioarele oamenilor care erau cu el. (Cartea Genezei 24, 32)

  • I s-a pus înainte să mănânce, dar el a zis: „Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus”. Şi [Lában] a zis: „Spune!”. (Cartea Genezei 24, 33)

  • Lában şi Betuél au răspuns şi au zis: „De la Domnul a ieșit lucrul acesta; noi nu-ţi putem spune nici rău, nici bine. (Cartea Genezei 24, 50)

  • Isáac avea patruzeci de ani când a luat-o de soţie pe Rebéca, fiica lui Betuél, arameul, din Padán-Arám, sora lui Lában, arameul. (Cartea Genezei 25, 20)

  • Acum, fiule, ascultă glasul meu: ridică-te, fugi la fratele meu Lában în Harán! (Cartea Genezei 27, 43)

  • Ridică-te, mergi la Padán-Arám, în casa lui Betuél, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o soţie dintre fiicele lui Lában, fratele mamei tale. (Cartea Genezei 28, 2)

  • Isáac l-a trimis pe Iacób, care s-a dus la Padán-Arám, la Lában, fiul lui Betuél, arameul, fratele Rebécăi, mama lui Iacób şi a lui Esáu. Esáu se căsătoreşte cu o ismaelítă (Cartea Genezei 28, 5)

  • El le-a zis: „Îl cunoaşteţi pe Lában, fiul lui Nahór?”. „Îl cunoaştem”, i-au spus ei. (Cartea Genezei 29, 5)

  • Când a văzut-o Iacób pe Rahéla, fiica lui Lában, fratele mamei sale, şi turma lui Lában, fratele mamei sale, Iacób s-a apropiat şi a rostogolit piatra de pe gura fântânii şi a adăpat turma lui Lában, fratele mamei sale. (Cartea Genezei 29, 10)

  • Când a auzit Lában vestea despre Iacób, fiul surorii sale, a alergat să-l întâmpine, l-a îmbrăţişat, l-a sărutat şi l-a făcut să vină în casa lui. Şi [Iacób] i-a povestit lui Lában toate aceste lucruri. (Cartea Genezei 29, 13)

  • Lában i-a zis: „Cu adevărat, tu eşti din oasele mele şi din carnea mea!”. Şi a stat [Iacób] cu el o lună de zile. (Cartea Genezei 29, 14)


“Se precisamos ter paciência para suportar os defeitos dos outros, quanto mais ainda precisamos para tolerar nossos próprios defeitos!” São Padre Pio de Pietrelcina